Acum aproximativ patru luni am plecat de acasă cu o valiză, către un loc total nefamiliar, total necunoscut. Era doar acolo pe hartă și în amintirile copilăriei mele din desenele „Copiii de la 402”.

Era trecut de miezul nopții când am aterizat și am auzit de la pilotul avionului: „ Bine ați venit în Klaipeda, Lituania”. N-am avut în plan să ajung aici, nu mi-a trecut prin cap că am să ajung vreodată aici. Totul a început poate dintr-o glumă, dintr-o joacă cu mine, dar și dintr-o curiozitate. Eram curios cât de mult voi duce lipsa celor de acasă sau cât de mult îmi vor simți ei lipsa, dar nu de asta vreau să scriu aici. Am descoperit aici un oraș frumos, un oraș vioi, dar un oraș prea cuminte. Klaipeda este port, Klaipeda este un oraș interesant de vizitat, dar nu de trăit. Probabil nu m-aș fi plictisit dacă aș fi stat o săptămână aici, aș fi vizitat tot și aș fi plecat, dar stând patru luni am simțit cum încetul cu încetul mă sting. Orașul este mic, n-ai cum să te pierzi în el. Sunt trei străzi principale. Prima, aproape de coastă, de-a lungul portului. A doua, strada comercială, unde găsești marile magazine, centru, „orașul vechi”, mai simplu, cam tot ce te interesează. Pe a treia stradă am fost doar o dată, din curiozitate și am constatat că este o stradă industrială. O grămadă de firme, clădiri industriale, locuri de muncă pentru locuitorii de aici. Un lucru deloc avantajos este forma lungă a orașului. Paradoxal orașul este extrem de lung, pe cât este el de mic. De la căminul unde am fost cazat, până la Universitate este un drum de 45 de minute cu autobuzul, cauzele fiind distanța și stațiile de autobuz foarte dese. Un lucru interesant este că în acest oraș parcă s-au adunat toate obiectele norocoase și magice de pe Pământ. Astfel că avem „Pisica norocoasă”, „Șoricelul norocos”, „Coșul cu monede” și multe alte astfel de obiecte fermecate. Facultatea este superbă și foarte bine întreținută. Veche de mai bine de 100 de ani, arată impecabil, iar stilul neogotic îți poate da fiori dacă treci noaptea prin zonă. Sunt și lucruri care m-au dezamăgit puțin. Oamenilor de aici le este frică să vorbească în engleză, sau cel puțin nu se simt în largul lor să vorbească în engleză, se simt stânjeniți. Al doilea lucru ar fi viața de noapte, aici nu prea există. Studenții ERASMUS o mai animă, o mai trezesc la viață, însă cu greu. Dar având în vedere că este un oraș destul de mic în raport cu România mă gândesc că-i normal și probabil că în capitală este forfotă mai mare. Per total, sunt bucuros că am avut această experiență. Sunt bucuros că am reușit să cunosc mai mulți oameni și că am descoperit și am văzut altă cultură.

În continuare recomand tuturor să încerce astfel de experiențe, dar să își aleagă bine destinația.

Translated by Anamaria Bălă

Four months ago I left home with a suitcase to go to a place totally unfamiliar, totally unknown. It was just there on the map and in my childhood memories from ”The Kids from Room 402”.

It was past midnight when the plane landed and I heard the pilot saying: ”Welcome to Klaipeda, Lithuania”. I didn’t plan to get here, the thought of being here never crossed my mind. Maybe everything started from a joke, a game with myself, but also a curiosity. I was curious how much I’ll miss those at home or how much they will feel my absence, but that’s not why I write here. I discovered here a beautiful, lively city, but a too calm city. Klaipeda is a port, Klaipeda is an interesting city to visit, but not to live in. Perhaps I wouldn’t be bored if I stayed here for a week to visit everything and leave after that, but staying here for four months I feel myself slowly drifting away. The city is small, you can’t get lost in it. There are three main streets. The first one is near the coast, along the seaport. The second one, shopping street, is where you can find big shopping center, the town centre, the ”old town”, simply everything that you need. On the third street I went just once, out of curiosity and I found out it’s an industrial area. A lot of companies, industrial buildings, jobs for the people here. One very disadvantageous thing is the long form of the city. Paradoxically the city is extremely long, for its small dimension. From the student dorm where I stayed until the University is a 45-minute journey by bus, because of the distance and the very frequent bus stations. An interesting thing is that it seems like all lucky and magical objects on Earth gathered in this city. So they have ”The Lucky Cat”, ”The Lucky Mouse”, ”The Basket with Coins” and many other magical things. The University is wonderful and well maintained. Dating back over 100 years, it looks impeccable, and the neo-gothic style can give you chills if you pass through the area at night. There are things that disappointed me a little. People from here are afraid to speak English, or at least they don’t feel comfortable doing it, it makes them feel embarrassed. The second thing would be that there is no night life. ERASMUS students try to animate it but they barely manage to do it. But since the city is quite small compared to those in Romania, I think that this is probably normal and the capital is probably more noisy. Overall, I’m glad I had this experience. I am glad that I had the chance to meet new people and I discovered another culture.

Furthermore, I recommend everyone to try such experiences, but to choose the right destination for them.

Anunțuri