Mi-am zis că n-am să scriu despre asta. Mi-am zis că am să mă abțin și am să tac, că am să tac pentru mine și am să mă închid în mine, dar nu pot, îmi încalc și această promisiune pe care mi-am făcut-o. Îmi pun întrebări, mă doare și nu îmi lasă mintea să se odihnească. Mă întreb: de ce trebuie să fim atât de răi? Mă întreb: de ce trebuie să fim meschini, indiferenți și lipsiți de solidaritate?
Am urmărit în dimineața de 31 Octombrie timp de 5 ore știrile. Am adormit cu ochii în lacrimi, cu inima grea și cu mintea confuză. Nu înțelegeam ce se întâmplă, parcă mă uitam la un film de groază. Numărul răniților creștea de la o actualizare la alta. Declarații și detalii din ce în ce mai apăsătoare. Întrebări care nu credeam că în secolul XXI, anul 2015( aproape 2016), o să le mai rostim.
Obosit și cu mintea vraiște am adormit și am intrat într-un somn greu și obositor. M-am trezit mai obosit, dar cu gândul tot la evenimentul nefericit. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să deschid laptopul, să văd alte știri, păreri, comentarii… și aici pentru mine a început dezamăgirea națională. Am văzut o grămadă de inepții, de glume și de vorbe urâte despre decedați, despre răniți sau despre o întreagă comunitate. Am auzit și replica: „ Nu mă interesează! Nu vreau să mă afecteze, nu vreau să știu!”. Să zicem că așa ceva înțeleg, dar îmi este peste puteri să înțeleg de ce se aruncă cu noroi? De ce se aruncă cu noroi în ceva sau cineva care nu ți-a făcut nimic, care nu te-ar deranja niciodată? Am și eu câteva întrebări pentru cei care au adresat cel puțin una dintre următoarele jigniri: „proști”, „sataniști”, „rockeri împuțiți”, „drogați”, „bețivani”, „inculți” și așa mai departe. De câte ori ați auzit în timp ce mergeți pe stradă un rocker care ascultă muzica fără căști și o pune ostentativ față de ceilalți oameni? Eu unul niciodată! Înainte de a-i face „proști” te-ai informat câți dintre ei sunt momentan la facultate? Te-ai informat câți dintre ei cântă la un instrument? Te-ai informat câți dintre ei sunt fotografi, fotoreporteri, jurnaliști ș.a.m.d? Știai că în mulțimea aia de „sataniști” care a murit acolo există o femeie de servici care a murit lăsând acasă 5 copii fără mamă, după ce oricum nu mai aveau tată? Știai că în mulțimea aia de „sataniști” care a murit acolo sau sunt în stare gravă în spital există oameni care au familii și copii acasă? Pot să continui cu „Știai că…?” până mi se face rău, că răspunsul o să fie tot „Nu!”. Păi dacă răspunsul este „Nu!” de ce vorbești? De ce hulești? De ce arunci cu noroi în cineva care nu poate să riposteze nici cu vorba? Vrei să îți măsori puterile cu cineva? VĂ INVIT PE TOȚI CARE AȚI ÎMPROȘCAT ZILELE ACESTEA ȘI CARE ÎNCĂ ÎMPROȘCAȚI SĂ VĂ CERTAȚI CU MINE. CERTAȚI-VĂ CU MINE. Aruncați cu noroi în mine, înjurați-mă, spuneți-mi vorbe care să atârne greu asupra sufletului meu, dar vă rog, lăsați suflete acelea să se odihnească în liniște. Lăsați oamenii să se lupte prin spitale pentru viața lor. Dacă nu puteți transmite un gând bun, fie el cât de mic, măcar nu mai aruncați cuvinte grele, pentru că ele acum cântăresc de o mie de ori mai mult. Și nu, nu a fost vina „Halloween-ului”. Nu a fost al 666-lea „Halloween”. Oamenii de acolo nu-l sărbătoreau pe satana dragi preoți, slujitori ai Domnului, care ați reușit să încălcați cele mai umane porunci al Dumnezeului vostru, pentru că al meu nu e. Nu mai vorbiți nici de „Halloween”, nu știți nimic despre el, nu-i știți originea, nu știți care este sensul acestei celebrări. Pur și simplu nu mai vorbiți despre nimic.
Cele 3 zile de doliu s-au încheiat, însă cred că ar trebui toți să purtăm doliu o perioadă pentru sufletele noastre. Pentru răutatea care zace în noi și să facem cumva să eliminăm fluxul de gânduri, vorbe și comportamente negative care zace în noi. De politicieni n-are rost să mai vorbesc, s-au arătat fiarele, speculanții și toți câinii din nou și au râs din nou în spatele cuvintelor frumoase.
Vreau să felicit toate mișcările de solidaritate, vreau să-i felicit pe toți care au avut posibilitatea să doneze și au donat. O parte din România a înțeles cum trebuie să se comporte și a acționat perfect din punct de vedere umanitar însă o parte a dezamăgit crunt, din nou.
Ar mai fi atâtea întrebări de pus de la patriarhia lui Preafericitu’, până în Mexic la Ponta, dar mi-e frică că eu am să le pun și eu am să le aud, așa că mă abțin. E târziu, e 4:23, cred că ar trebui să închid ochii, dar sincer mi-e cam frică de întuneric.

Puteți trimite un gând bun pentru sufletele decedaților:
Ruşitaru Ștefan
Hamed Ştefan
Ioniţă Cătălina
Simion Alexandru
Epure Anda Ioana
Vulcu Maria
Florea Valentina
Opriţă Carmen Irina
Matei Gabriel
Palada Radu
Nelu Tilie
Ţelea Vlad
Enache Diana
Baldovin Nicoleta
Tripa Ioan
Georgescu Paul Alexandru
Rugină Adrian
Ignat Constantin
Laurenţiu Vîrlan
Alexandru Mihai
Ion Maria ( mamă a cinci copii)
Fieraru Valentin
Vieru Mihaela
Buca Petre Andrei
Petre Claudiu
Stan Simona Livia
Gheorghe Liliana
Voicu Mimi
Alexandra Matache
Monica Tănăsoiu
Al 31-lea este încă neidentificat.

Anunțuri